Probabil cunoasteti povestea deja. Circula pe email de cateva zile. O femeie de 29 de ani, Raluca Stroescu, manager intr-o firma de audit, care a murit de prea multa munca. Sigur, poate acesta este un caz dintr-o suta de mii; exista atatia care nu ajung chiar acolo, insa chiar si asa nu pot spune ca ei au o viata normala. Si nu ma refer la cei care aleg stilul asta de lucru din proprie intiativa. Sau poate ca toti aleg. Sau poate ca nimeni nu alege, nu?In fine, uneori ma gandesc ca poate cresterea economica, progresul real din jurul nostru e ceva malign - poate chiar traim intr-un peisaj de cosmar din Matrix in care fiecare dintre noi este imbuteliat pentru a genera un dram de energie electrica. Cumparam bani cu timpul vietii noastre, apoi cu bani cumparam prostioare pe care le aruncam sau le schimbam pe alte prostioare mai performante ori cu plasticul mai bun. Sau am vrea sa cumparam senzatii (voie buna, calatorii, intalnirii cu prietenii) insa uneori suntem asa de obositi incat vegetam cu berile in fata. Sau vorbim de ce am facut azi la munca sau ce ne asteapta
maine. Sau daca nu vorbim, suntem cu gandul la asta.Si zau, nu ma plang, ca mie imi place genul asta de viata, dar sunt unii care nu au incotro. Imi spunea cineva ca in Japonia oamenii nu isi iau concediu pentru ca se uita in jurul lor si asteapta ca ceilalti colegi sa isi ia concediu intai. Circularitate. Spirala fatala.Consider ca ceea ce s-a intamplat cu Raluca ar trebui sa ne fie un exemplu clar ca viata inseamna sacrificii pentru anumite scopuri supreme pe care le avem. Dar sa nu uitam vreodata ca facem toate aceste neplaceri pentru un scop care ar trebui sa ne infrumuseteze viata, sa nu lasam sacrificiile sa le omoare!!!Ce daca ai un salariu mare daca nu ai cand sa il cheltuiesti, ce daca esti apreciat cand nu mai ai timp sa te lauzi cu realizarile la prieteni…, ce daca esti cineva si cand ajungi acasa nu poti pune capul pe perna si sa te gandesti ca azi a fost o zi perfecta si ca esti fericit(a) ca exista si momente de acest gen…

După ce am trecut prin toate blog-urile (sau cel puţin acesta este sentimentul) care prezintă poziţii luate cu privire la cazul Pahomi stau şi mă întreb – „Oare de ce tot ce am învăţat în facultate se transformă în ceva îndepărtat şi imposibil de utilizat în România?”. Poţi să ai o altă poziţie în acest caz, în afară de cea pe care au avut-o toţi pe blogurile personale pe care am tot stat şi m-am mirat de situaţia creată? Acest caz nu mi se pare un exemplu de dooce, iar motivaţia mea este una probabil simplistă – a formulat afirmaţii corecte, demonstrate prin fapte, nu au fost simpl acuze. Mai mult, blogul personal conferă într-adevăr o notă personală, dar pe care Marius Pahomi şi-a asumat-o prin afirmaţiile şi descoperirile prezentate faptic, dar acestea nu reprezintă minciuni sau afirmaţii răutăcioase penrtru a distruge imaginea cuiva sau a unei organizaţii.  Ce ar fi trebuit să facă Vodanet? Din punctul meu a avut două opţiuni, iar ei au ales o a treia opţiune, care nici nu trebuia luată în considerare şi care nu putea decât să le distrugă imaginea (sau poate distrugerea muncii departamentului relaţiilor publice) – impunerea unei decizii unui angajat al său (Marius Pahomi). Mai există o problemă – au fost cazuri în care anumite persoane au fost concediate pentru afirmaţii împotriva firmei, dar acum poate fi altfel. Oare poate un angajator să impună anumite restricţii de acest gen? De la semnarea unui contract de confidenţialitate pentru a nu oferi informaţii cu privire la angajator şi clienţii acestuia până la a cenzura dreptul la propia opinie în anumite subiecte există în mod cert mari diferenţe.  Cazul IAB România este încă un exemplu de incompetenţă la nivel înalt. Consider că nu este doar responsabilitatea IAB România, ci şi a IAB Europe această problemă. Iar existenţa unor clarificaţii ar fi trebuit să fie binevenite într-o astfel de problemă. 

Soluţii? De relaţii publice? Pentru cine?  

Marius Pahomi – ar trebui să continue să prezinte acest caz şi să fie cât mai vizibil. Acest caz ar trebui să fie mult mai bine prezentat şi susţinut, pentru că acest eveniment nu va face decât să îi reconfirme caracteristicile şi caracterul puternic al lui Marius Pahomi, iar astfel vor fi puse în valoare aptitudinile sale. Puterea de caracter este una din caracteristile care vor putea să îl propulseze pe Marius cât mai sus. În plus, acesta este un caz de lipsă de competenţe şi trebuie tratat ca atare. Vodanet – este dificil de înţeles de ce au luat reprezentanţii acestei organizaţii o astfel de decizie. Mai greu este să înţelegi pentru ce există PR-işti şi de ce nu sunt luate în considerare sugestiile lor (în cazul în care Vodanet-ul a auzit de aşa ceva)! Vodanet poate momentan să ia o singură decizie – scuzele de rigoare (retragerea solicitaţiei şi scuzele de rigoare atât clienţilor, angajaţilor cât şi lui Marius Pahomi). Dar, nu ştiu dacă va avea rezultatul scontat. Nu ştiu ce părere au despre această decizie angajaţii (posibilităţile pot fi altele, în funcţie de impactul acestui caz asupra angajaţilor şi imaginii organizaţiei). Dacă impactul asupra imaginii nu este puternic negativ poate opta pentru „no comment” – nu ia nicio poziţie în această problemă. Nu prezintă niciun comunicat de presă, nu prezintă scuze etc.  De aceea consider că deciziile lui Marius Pahomi poate afecta foarte multe, dacă va hotărâ să facă cât mai „publică” această problemă reală a sa şi a IAB Europe. IAB Europe – vorbim doar de aceasta pentru că IAB România este ca şi cum nu ar exista în acest moment. IAB Europe trebuie să se gândească cât mai mult la impactul asupra imaginii sale a unei astfel de probleme. Această problemă internă nu poate fi lăsată astfel – are sau nu 2 sucursale în România şi ce semnifică toate aceste probleme pentru imaginea sa, cum se comportă cu reprezentanţii acestora două IAB România etc.

Pentru cei care vor sa vada cat mai multe - le sugerez basilicata “Santa Maria Maggiore” (cea mai mare biserica dedicata Sfantei Maria din lume)

Un coleg de facultate afirma că “Democraţia e o curvă!”, eu aş afirma că politica este o femeie voluptoasă, care se pierde de fiecare dată în diferite detalii nesemnificative şi nu tocmai plăcute! Dar să analizăm situaţia politică actuală. Unde va duce toată această nebunie pe scena politică? Cetăţenii sunt nemultumiţi, îşi doresc “linişte în ţară”, iar răspunsul lor la această problemă este - “Să vedem dacă se achită sau nu de obligaţiile sale constituţionale. Dacă nu se achită, îl mai suspendăm o dată. Dacă se achită, îl vom respecta aşa cum respectăm instituţia prezidenţială. Să vedem dacă se achită sau nu de obligaţiile sale constituţionale.” (Mircea Geoană)

În acest context, electoratul se întreabă ce va urma după referendum, de ce un preşedinte ales nu poate să-şi continue mandatul dacă majoritatea cetăţenilor îl susţin.

Echipa i! va rămâne mereu pentru noi echipa care a luat anul trecut anul II la Comunicare Politică şi care anul acesta a încercat într-un alt domeniu să participe la Olimpiadele Comunicării.

Anul acesta a fost într-adevăr altfel, dar a fost frumos! Am aflat ce este dezamăgirea şi am realizat ce important a fost pentru mine că am fost în echipă cu prietenii mei!!! Participarea de anul acesta la OC-uri nu a fost un eşec, ci am învăţat încă o dată că important a fost că am încercat!!!

Ştiam foarte bine toţi că nu avem timp pentru Olimpiade şi pentru noi, care avem licenţă poate este în favoarea noastră timpul liber pe care îl avem (deşi nu pare altfel!!!)

Oricum, i! este şi va fi un brand pentru mine, un brand asociat cu prietenie, muncă şi pragmatism!!! 

 Dragilor pe 16 aprilie trebuie sa ne inscriem la Advertising la Olimpiadele Comunicarii!!! Be preparated! Astept momentele cu idei nastrusnice si cu nervii intinsi la maxim! Si de data aceasta fara “Tuca soc!”

Si eu va iubesc!!!  Poate ne da Pisikis vreo

idee!

A story about friendship! Facultatea nu m-a invatat doar teorii ale relatiilor publice si lucruri practice de utilizat cand voi incepe sa lucrez, ci si ce inseamna prietenia si cum ar trebui sa fie un grup de prieteni.

In toti acesti ani am inteles ca sunt o persoana norocoasa ca sunt prietenii mei si ca pot intotdeauna sa ma bucur de prietenia lor!!!

Drumul nostru in viata nu este niciodata drept sau oblic, ci pe undeva la mijloc!!! Asadar, sa nu uitam ca uneori nu trebuie sa luam decizii care sa fie pe jumatatea drumului pentru a nu cadea :-))))))))

Pentru cei care nu au inteles - acesta este un banc!!! 

Subject: Scrisoarea unui arab în româna
Zaludam cu rezbect, jefu’.
Aderizat la Romania cu bomba la valiza ascuns bine; dregut fara problem control aerobort, fiindca nu gazit bagaj pierdut pe drum. Pastrat dolar american blestemat, pentru construit aigea bomba noua;
dat jumadate la daxi, jumatate furat tigan din buzunar.

 Indilnit frate Ahmed, patron magazin, ajudat la mine. Discutat cu el la cafenea plan bomba, consumat egler proaspat,  intoxicat zalmonel, noi ajuns spital, doctor roman durut la cur. Jefu’, gu bomba praf antrax nu putut facut la Romania , deci ingergat plan bomba cu bum-bum! ….. Mutat apartament frate Ahmed, adus mult frumos aminde tara mia, fara apa la robinet. Urmarit emiziuni explozia camion azotat, facut frica la mine. Astia romani are tupeu nu gluma! Trebuie recrutati, jefu!
 Bomba cu azotat mare efect aveam!

 Inderesat pilotat avion pentru lovit gladire la roman; vazut delevizor aparat zbor MIG prabusit singur in ogorul taranului, plus roman stricat singur gladire, adormit beat, tigara aprinsa, murit zoagra, facut chef mare la ei.

 Draga jefu’, gineva furat la mine gas pastrat bentru bus la bomba, iar azeara, gind iesit cumparat baglava, exblodat budelie la parter. Aicia la Romania , mult cretin! Zberiat, zguibat la zin, cacat pe mine de frica!
Jefu, ma indorg agaza! Asta romani nu are nevoie de terorism, face singur treaba noastra.”